În loc de prefață
Aceste pagini ce urmează îți sunt destinate ție, cititorule, care ești poate ca mine, și nu ești așa precum se spune, și chiar de nu ești așa cum sunt, amândoi ca și toată lumea, împărțim același cer, soare și pământ. Desigur ai iubit sau încă iubești! Dacă nu, să fi fără de teamă căci o vei face! Toți ne supunem acelorași legi ale iubirii, iar în slujba ei se află două surori, viața și moartea. Noi suntem instrumentele lor, iar în măsura în care descoperi iubirea adevărată și i te dăruiești vei trăi cu adevărat, dar nu-ți închide ochii să o ignori, căci vei fi doar un suflet trist și gol. Nu am să îți cer să crezi această poveste, nici măcar un cuvânt. Tu ai povestea ta ce se scrie chiar acum, începând cu primul rând. Nu voi încerca să te învăț ce e iubirea, nu am știut să iubesc prea bine, ci doar prea mult... De alfel, ea nici nu se învață, doar se simte, și fiecare suflet iubește în felul lui. Tu asemeni tuturor din acest univers îți meriți povestea ta de iubire! Într-adevăr îți este mult mai greu să iubești decât să urăști pentru că lucrurile bune sunt mai greu de obținut decât cele rele. Dar tu pe care ți le dorești...? Urăște greșeala și nu pe cel ce-ți greșește altfel riști să greșești și tu pierzând prea mult din timpul în care ar trebui să-l iubești judecându-l. Să nu crezi că o iubire adevărată trebuie să provină doar din lucruri extraordinare, ea nu trebuie să obosească așa că ai mai multă încredere în lucrurile mici căci ele îi dau formă.Cu oarecare conștiință a numeroaselor imperfecțiuni și limitări ale lucrării mele, voi încerca să îți ofer ție celui ce citești acum aceste rânduri o poveste prin care este redată imaginea iubirii colorate de sufletul meu.
Dedicată celor care m-au lăsat să văd că:
"Voi ști ce e iubirea atunci când fericirea altcuiva
va fi și fericirea mea"
dar și celei care
deși a fost lângă mine doar puțin timp
am iubit-o mai mult decât
și-ar putea imagina vreodată!
