Se afișează postările cu eticheta soldatul. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta soldatul. Afișați toate postările

Mai presus de cuvinte ...

miercuri, 3 aprilie 2013

 
   Două lacrimi îi străbătură lin obrazul prăfuit și ars de soare. Simțea cum genunchii i se înmoaie încet, încet iar pământul vrea să îl răstoarne. Capul îi vâjaia puternic și devenea din ce în ce mai greu, nici cerul nu voia să stea locului și o porni din loc. Se schimonosise de tot la față. Privirea i se împăienjeni, orbitele îi frigeau și inima îi bătea frenetic. Camarazii lui erau toți uimiți de brusca și rapida metamorfoză prin care Stan trecuse de la un tânăr înalt, voinic și chipeș la arătarea aceea ce părea că zace neputincioasă într-o rână sprijinită de trunchiul teiului bătrân. Un caporal se desprinse din grupul noilor veniți și repezindu-se spre el îl apucă strâns de mână și încercă să îl ridice forțat strigând la el :
  -Ridică-te soldat ! Mă n-auzi să te ridici când vorbesc cu tine! Ridică-te mă că șterg pe jos cu tine !!! Pe front nu avem nevoie de muieri ca tine, da după câte văd cred ca și muierea ta s-ar descurca mai bine!!! 
 Caporalul vru să continuie să tragă de Stan dar în următoarea clipă  se trezi în șanț după ce încasă un pumn în figură. Acum el era cel cules de prin țărână de către doi soldați și desmeticindu-se puțin și privind în sus la Stan începu să zbiere ca un bezmetic :
  - Nenorocitule! Dai într-un superior?!! Te bag la închisoare pentru insubordonare să putrezești acolo!!! Fire-ai tu să fii de nenorocit!!! 
  - Mai bine pune-mă în linia întâi ! Stan îi întorsese apoi spatele și dădu să plece îndreptându-se cu pași mărunți și apăsați spre locul său sub tei.
   -Te omor mă! și scoțând pistolul strigă: Stai mă n-auzi că trag! 
Dar Stan își continuă drumul nestingherit.
  -Caporal!!! Lasă arma jos și vino la mine acum ! strigă de această dată Căpitanul Sagacity. Ascultă la mine caporal, cu toții ne purtăm gradele ca simbol al ierarhiei dar omul astă își poartă gradele în suflet și în cicatricile pe care le-a dobândit salvând pe alții ca și tine printre care mă număr și eu. În plus să zici mersi că ai scăpat atât de ieftin și nu ai sfârșit tu împușcat!
  -Dar domnule căpitan...
  -Nici un dar! Cumva gradele ți s-au urcat atât de tare la cap încât ochii ți s-au încețoșat și nu ai fost înstare să înțelegi ce înseamnă plicul negru? Indiferent de situație că ne aflăm pe front sau nu, omul are datoria să se stimeze pe sine, să fie rațional și obiectiv. Întâmplarea face ca eu să cunosc conținutul acelui plic cât și viața celui căruia îi este destinat. Află de la mine că acel plic vestește pierderea și celei de-a treia neveste a omului pe care l-ai agresat mai devreme. Până la 30 de ani deja și-a văzut vârâte în pâmânt rand pe rând pe primele două și acum l-a mai lovit încă odată năpasta. Are acasă 7 copii din care unul debea născut când a început războiul. Familia înseamnă totul pentru el și pentru ei a venit aici să lupte. De dincolo de râul peste care vom trece atunci când se va da ordinul de atac și-a adus el nevasta acum 3 ani pe vremea când era jandarm și pentru care a riscat punându-și în pericol libertatea serviciul și viața. 
  -Toate astea pentru o muiere? Să te distrugi pentru iubire? Da ce la noi nu erau muieri destule?
  -Se vede că ești tânăr și naiv. Și mă crezi sau nu, și eu gândeam așa ca tine cu toate că mi-e rușine să recunosc că asta se întâmpla nu de mult.  Aceleași întrebări i-am adresat și eu. Și ști ce mi-a răspuns ? Cu voce calmă mi-a zis așa :" Ea e sufletul meu. Iar atunci când ne-am cunoscut și i-am promis că o să o iau cu mine, femeie fiind s-a lăsat mânată de dorințe necunoscute de bărbatul care și-a pus toată încrederea în ea. Iubirea nu îi aparține femeii, dar este a ei să o păstreze!". Vezi tu tinere caporal, omul asta a trăit și a luptat toată viața pentru iubire, acum că nu o mai are înțelegi de ce ti-a cerut să îl treci în linia întâi și nu i-a mai păsat de tine? E un om ce nu mai are nimic de pierdut, singurul lucru ce îl mai ține în viață cred că este dragostea și grija ce o poartă pentru copiii lui ce îl așteaptă acasă. Iubirea e cea mai puternică magie, iar atunci când vraja ei este ruptă, se frânge și recipientul în care a fost ținută. Acum caporale te las pe tine să iei o decizie în ceea ce îl privește! Sunt sigur că vei proceda corect...
   

Prima povestire a lui Lisser

duminică, 31 martie 2013



 

Soldatul

  Spre fericirea şi norocul meu m-am născut în sânul unei familii ce avea adânc înrădăcinată mentalitatea că iubirea, ştiinţa şi adevărul sunt idealurile ce dau realul sens al vieţii. "Responsabil" pentru acest lucru ar fi bunicul tatălui meu , Mountain-Man Stan, şi străbunicul meu, un muntean în adevăratul sens al cuvântului care la vârsta de 65 de ani reuşea să doboare cu o lovitură de pumn la tâmplă un armăsar scăpat de sub control şi la 88 încă bătea drumul muntelui după lemne de foc. Povestea lui am aflat-o mai mult de la bunicu şi de la oamenii de prin sat şi sună cam aşa :

  "Era vara anului 1941 şi în tranşee soldaţii aşteptau ordinul de război ce avea să vină din clipă în clipă. Soarele dogorea puternic și apa lipsea cu desăvârșire. Încordarea și oboseala se citeau pe chipurile tuturor mai puțin pe cel a unui grup de soldați adăpostiți la umbra unui tei bătrân. 

  - Ce noroc pe capul vostru ! Mai lăsați-i și pe alții la umbră! se auzii un strigăt în zare.

 - Ce vreți bă, norocul și-l mai face omul și cu mâna și mintea lui exact așa cum și Stan al nostru a făcut șanțul asta. Da dați și voi câte-o țigare` și poate vă primim langă noi! Ceva vești de pe acasă nu aveți?

-  Păi ce vreți mă țigări sau știri...? Luați de aici câte una de fiecare nu mai multe! Care ești mă de ți se zice Mountain-Man Stan poți să iei mai multe da cu bun simț și vezi ca ai și-o carte pe numele tău. Long John unde ai pus mă scrisoarea aia?

- E în geanta ta lângă masca de gaze. Dă-i omului scrisoarea mai repede nu vezi că nici de țigare' nu-i mai arde.

Stan îngheță și se îngălbenii cu totul la văzul unui plic negru pe care soldatul ce îi oferise țigări îl scoase din geanta sa.