- În fiecare a șasea zi a săptămânii căpitanul obișnuia să joace poker cu omologul său de peste râu. Trecerea sa de partea cealaltă a apei trebuia ținută în cel mai mare secret pentru ca nu cumva vreo unul dintre superiorii ambelor părți să aibă de știre dar și pentru că vameșii aveau ordin să tragă în plin fără nici o somație indiferent de ce parte se încerca traversarea. Era foarte riscant, dar sărăcia și foametea îi determina pe oameni să-și riște propriile vieți și să încerce să străbată fâșia aceea de apă în speranța unui trai mai bun la noi. Îi măcina gândul că sunt lipsiți de libertate și îi urau pe asupritori pentru persecuțiile și politica lor de deznaționalizare. Asistau neputincioși la ruinarea propriilor identități și mai mult de atât suportau acum un contrast între sărăcia antică la care erau aduși și noile bogății de care erau privați. Seara de poker era însă doar un pretext al căpitanului să o vadă pe fata adversarului său, motiv pentru care și alegea să piardă mai multe mâini bune doar ca nu cumva să-l supere și să nu mai joace. Pierdea uneori și jumătate de leafă și spunea zâmbitor că se merită. Și avea dreptate! Sofia, fata căpitanului Bolșev, era caldă, frumoasă și deborda de feminitate. Nu mi-ar fi trecut o clipă prin minte la acea vreme că ea se afla acolo pentru mine. Nici nu îndrăzneam de altfel să cred că fata unui căpitan ar avea ochi pentru un simplu jandarm. Eu credeam că prezența ei se datorează lui Sagacity care avea aceeași opinie. Pentru căpitan ea reprezenta doar o altă cucerire, dar îl enerva la culme faptul că nu-i ceda avansurilor lui sentiment împărtășit și de Sofia care îl tolera doar pentru a mă vedea. Nu-i plăceau deloc jocurile de cărți și nici mirosul greu de tutun și alcool ce umplea odaia. Acest lucru eu îl găseam firesc căci nu era tocmai locul potrivit pentru gusturile unei domnișoare rafinate, însă tătălui ei nu-i păsa atât timp cât ea reprezenta atuul ce îi aducea câștiguri frumoase. Atunci când părăseam camera de joc și ieșeam pe verandă mă urma, iar ceilalți absorbiți de pasiunea jocului nici nu băgau de seamă, desigur excepție făcând Sagacity care se uita lung după noi.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu