Un inceput...

miercuri, 14 decembrie 2011

   John zace în braseria hotelului, liniştit, dormind. Pe canapea, aproape de recepţie, la fel de liniştită mai sforăie din când în când recepţionera. E ora 3:18 minute şi aceiaşi durere nepăsătoare mă chinuie. Oare va pleca?Nu, asta nu! În nici un caz... nu pot să respir fără ea...Şi totuşi...Liftul coboară şi din el iese grăbită o "damă de companie" de la domnul Viorel, client fidel conform spuselor lui John. Cel puțin cei ca el lasă acolo un bacșiș...
Liniştea se lasă din nou pe holul luminat doar de spoturile de la recepţie. Trebuie să îmi adun gândurile, trebuie să existe o soluţie...mereu trebuie să fie o scăpare, o cale de ieşire...doar am trecut prin atâtea împreună...şi pentru ce toate aceste nebunii dacă nu pentru a fi împreună... Trebuie să îi spun...Dar cum, şi când...? Nu am minţit-o niciodată. Eu chiar o iubesc! Am lăsat tot ce am avut pentru ea... Când îmi aduc aminte prin câte am fost nevoiţi să trecem...Vreau să adormă iar uşor lângă mine... Am sperat  mereu că timpul va fi de partea mea. Acum mi-a devenit cel mai mare dușman...Pff că tot vorbeam de timp e deja 4:10. Nu mai e mult până la schimbul de tură, și parcă azi totuși aș vrea ca el să-nghețe.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu