Hart dispăru destul de repede în ceața deasă de afară, dar pașii încă i se mai auzeau în depărtare semn că mergea destul de apăsat. Pesemne discuția de la Aminia îl afectase cumva... Lisser nu se mișcă din loc decât în clipa în care nici pașii nu i se mai auzeau și asta pentru că nu dorea ca el să fie pricina întristării bunului său prieten Hart pe care tocmai ce îl regăsise. Între Lisser și Hart existase dintotdeauna o legătură puternică, o legătură care le permitea să se cunoască foarte bine unul pe celălalt și să comunice deschis nelăsând loc tainei între ei. Parcă nu ar fi vrut să se îndrepte către casă dar era târziu și îl aștepta o zi plină. Ajuns în fața ușii răsuci cheia oarecum temător, îi displăcea liniștea ce îl întâmpină din prag și îl însoții până în cameră. Capul îi vâjâia încă cutremurat de gânduri cu toate că ieșirea și aerul rece de afară îi prinseseră destul de bine. Aruncă o privire către mijlocul odaei pe a cărei dușumea zăceau încă manuscrisele sale. Toate erau începute dar apoi abandonate... Se prăbuși pe pat și închizând ochii pentru o clipă încerca să reflecte asupra situației în care se afla. În scurt timp reîntâlni tocmai starea care îl împinse afară din casă, iar simțea că se sufocă așa că dintr-o smuncitură scoase cravata de la gât pe care o aruncă pe fotoliu, lepădă apoi rând pe rând toate celelalte haine și lăsând capul pe pernă speră să adoarmă. Se foii preț de mai bine de jumătate de oră fără sorț de izbândă. Simțea prezența unui parfum ce nu îi dădea pace noapte de noapte. Se ridică și deschise larg ferestra în speranța că aerul proaspăt și rece îi vor fi de ajutor. Ridică privirea și rosti fără să vrea în șoaptă :
- "Trăim sub același cer..."
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu