Un fior îi străbătu întreg corpul și nu era de la frigul de afară, de altfel pe acesta nici nu îl simțea sau nu vroia să-l ia înseamă. Probabil, cu timpul, organismul lui se obișnuise cu aerul rece, în urma expunerilor repetate la care îl supunea noapte de noapte și până la ivirea zorilor. Pentru Lisser devenise un fel de obicei să privească clipe îndelungate cerul fie el presărat cu stele sau doar negru întunecat. Stătea nemișcat ore bune privindu-l parcă analizând o imagine mult prea clară pentru el deși privea doar în gol... De aceea era mai tot timpul răcit, iar răgușeala sau tusea deveniseră o banalitate. Fiorul pe care îl simțea tot mai des pleca din inima sa grea ce uneori parcă lua o pauza, uita să mai bată... Din când în când se ridica de la geam și se întorcea printre cărțile sale la care lucra în paralel, motiv pentru care nu terminase pe nici una din ele. Masa lui de lucru ar fi putut lăsa oricui impresia unei lipse de organizare, a unei harababuri mai ales că majoritatea cărților se aflau pe podea, însă Lisser știa locul fiecărui lucrușor, iar în mintea lui exista o ordine clară știind unde, ce și cum. La loc de cinste, ferit de învecinarea cu orice alt lucru, se aflau două obiecte pe care Lisser le considera neprețuite și pe care le purta cu el oriunde ar fi mers.O batistă pe care era brodat un îngeraș și o poză mai veche în care era înfățișat un tânăr cu trăsături comune cu Lisser și care părea cam de-o vârstă cu el. Într-un colț al mesei pe o tăviță de aramă era așezat un flacon cu somnifere din plante la care mai recurgea din când în când pentru al ademeni pe Moș Ene. Pe o foaie de hârtie boțită și puțin cam veche zăceau câteva rânduri scrise dezordonat dar apăsat cu roșu :
"- Ști care este partea tristă a iubirii adevărate? Este acel moment în care se întâmplă să gândiți că nu mai există speranță să fiți împreună dar petreceți timp rugându-vă ca totuși să reușiți și să vă fie bine. Este acel moment în care mintea îți spune renunță dar inima îți spune stai, luptă! Este momentul în care visezi acea persoană aproape în fiecare noapte doar să te trezești dimineața cu lacrimi în ochi. Și mai presus de toate, e atunci când indiferent de modul prin care încerci să uiți acea persoană, nu poți pentru că o iubești atât de mult și nici nu ști de ce... Aceasta este iubirea adevărată, atunci vei ști sigur că iubești!
M.P. ".
Și la această bucățică de hârtie Lisser ținea foarte mult și în mai toate clipele în care privea cerul o recitea și nu de multe ori în mintea lui parcă și asculta acele vorbe chiar din gura bătrânului înțelept de la care le auzise pentru prima oară. Deschizând flaconul scoase de această dată două pastile pe care le înghiți în stilul său, adică fără un strop de apă, și cu hartia în mână se întoarse liniștit la geam...
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu