Vocea

vineri, 8 noiembrie 2013


  Peter rămase minute bune de la plecare în fața geamului plin de condens pe care apa se prelingea șiroaie și la care se adăugau acum și lacrimile sale. Își lipise fruntea lată de geam pentru a nu fi văzut plângând. Era un început de octombrie rece și ploua, dar nu doar afară. Abătut, dar visător, încerca să anticipeze firele pe care destinul i le întinsese și se îmbărbăta zicânduși că poate depăși orice obstacol pe care-l va întâlni. O mână slăbită și tremurândă îi atinse ușor umărul.
  - Lucrurile pe care cineva încearcă să le ascundă sunt adesea cel mai ușor de văzut... 
  Tresărind, dar fără a-și întoarce privirea spre vocea ce îi întrerupsese liniștea gândurilor prin care rătăcea, Peter răspunse scurt :
  -Te rog, eu nu mă ascund, și nu îmi doresc mila sau compasiunea nimănui!
  -Scuze atunci, chiar nu am vrut să te deranjez... și Peter simți cum mâna se ridică ușor rușinată și puțin ofensată de răspunsul său. Realizănd că se comportase cam grosolan cu cineva care poate avea doar intenții bune, cuprinse mâna pe care o simți neobișnuit de rece și se întoarse spre ea. Îl privea acum, cu ochii ei mici verzui, o tânără cam de aceiași vârstă cu el, slăbuță și puțin cam palidă, nici înaltă și nici scundă ci doar perfectă în ochii lui...
  -Nu, eu sunt cel care trebuie să își ceară scuze pentru comportamentul nedemn de odinioară. Să îmi fie cu iertare, nu obișnuiesc să mă comport așa, doar că traversez o perioadă mai dificilă pentru mine și...
  - O, dar sunt sigură că un tânăr ca tine poate trece peste orice piedică ce i se pune și o poate face chiar zâmbind! și zâmbi ușor în colțul gurii.
  Privind atent conturul buzelor roșii de unde se rostogoliră aceste cuvinte de care se rușinase rosti la rândul său:
  -Cum aș putea începe ceva nou... când tot ce înseamnă ieri trăiește în mine...???!


  

2 comentarii:

Unknown spunea...

"-Cum aș putea începe ceva nou... când tot ce înseamnă ieri trăiește în mine...???!"

Trecutul este timpul care trebuie rememorat, prezentul trait si viitorul visat, Doar asa iti poti face din timp un prieten, un fel de asa ceva de care sa nu te plangi niciodata!

A.P.R. spunea...

Îmi place cum privești lucrurile, și timpul, dar ce ne facem atunci cand el ar putea sa fie doar o simplă mască ce ascunde adevărul...? uneori poate să fie un aliat, atunci cand te simți bine, atunci când vindecă, atunci când aduce înțelepciunea, însă toate sunt aduse cu un preț ... pentru înțelepciune zic eu ar fi bătrânețea pentru restul însă fiecare plătește în felul lui, diferă doar "taxa". Mă simt trădat de el, i-am plătit un pic prea mult... ce-i drept cu bună știință, dar cine știe poate sunt doar simple iluzii, "un vis rece și mut" al unui visător...

Trimiteți un comentariu