Obișnuiam să o privesc minute în șir înainte să adoarmă și de cele mai multe ori mă simțea, zâmbea și mă ruga să o cuprind în brațe nu înainte să mă întrebe de ce o priveam. Deși știa că îmi era atât de dragă și că o iubeam într-atât de mult nu a reușit să deslușească faptul că pe langă toate acestea îi citeam pe chip trăirile din timpul zilei. Știam când adoarme fericită langă mine și asta era cea mai mare bucurie a mea, mă simțeam împlinit! Adormeam așa ținând-o strans la piept, și știam că se simte în siguranță. Era ca un copilaș atunci când purta discuții în contradictoriu cu mine în toiul nopții pe seama faptului că o tot înveleam atunci când se dezvelea, iar zorii zilei o găseau zâmbind știind că o priveam din nou și se amuza atunci când îi povesteam cum râde prin somn. Așa frumos treceau acele nopți și parcă nici unul din noi nu dorea prea curând răsăritul. Timpul însă, dușmanul meu declarat și cred al tuturor vietăților pe care le lipsește de frumusețea acestei lumi, avea să îi răpească ei zâmbetul și să-mi aducă mie tristețea. Citeam acum în chipul ei nemulțumirea, o veșnică frământare ce prevestea uitarea ce avea să vină. Simțeam toate acestea, încercam să-i vorbesc dar mă loveam de un zid, era nepăsarea... Reușeam cumva să citesc în minciunile ei adevărul, și încercam pe cât de mult posibil să îi ascund acest fapt. Purtam acum o mască pe care la un moment dat toți o purtăm și sfârșim prin a o purta într-atât de mult cât să uităm cine suntem noi, cei din spatele ei. Așa, puțin câte puțin, fericirea mea se stingea odată cu zambetul ei. Știam cât de multe își dorește de la viață și nu o judecam pentru lucrul acesta, ce nu puteam înțelege eu însă era graba ei. Așa am ajuns să cred că cel mai bine ar fi să o las să își găsească fericirea ei, să urmeze drumul vieții chiar dacă știam că asta o va răpi de langă mine. Priveam neputincios cum între noi se ridica treptat un perete de gheață. În fiecare zi speram, privind în ochii ei adânc, uneori căutând răspunsuri deșarte și mă agățam de ideea că poate o să vadă adevărul și prin puterea lui ne va fi bine...
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu