Cuget

  

 Era convins că această agendă care se afla acum în posesia sa conține dacă nu răspunsuri la întrebările sale cel puțin indicii care ar putea explica tumultul lui Lisser, iar scrisorile pe care le descoperise întâmplător atunci când o luase de pe raft nu făceau decât să-i întărească părerea. În alte împrejurări n-ar fi îndrăznit niciodată să treacă cu vederea faptul că îi încalcă dreptul la intimitate și se simțea oarecum scârbit că îndrăznise să citească deja o scrisoare și îi era rușine de faptul că acest lucru nu a fost de ajuns pentru ai satisface curiozitatea. El bănuise de la bun început care ar fi cauza suferinței amicului său chiar dacă acesta o negase cu vehemență la Aminia, dar ochii nu văd întodeauna ceea ce uneori vede inima, iar ceea ce ochiul omenesc vede destul de clar, dragostea i-l face invizibil, după cum tot ea te face să vezi ceea ce nu se vede. El unul încetase să mai creadă în iubire adevărată cu toate că admitea că sufletele noastre, chiar și în dragoste, sunt de păreri diferite. Ceea ce îi place unuia, altuia ar putea să i se pară odios, dar cu toate acestea ei pot să fie de acord asupra faptului că fiecare îndrăgește nespus de mult lucrul iubit încât această iubire dusă la exagerare le întunecă îndrăgostiților judecata pănă într-acolo să considere ființa pe care o îndrăgesc ca singura pe lume înzestrată cu cele mai înalte virtuți și lipsită de orice cusur. Deci orbi! Iar el "orbise" odată și nu mai vroia să repete această experiență ce-i lăsase un gust amar. Îl privi pe Lisser și spuse cu glas stins să nu-l trezească:
  -Dragostea fără nădejde e vis deșert și glumă proastă... iubirea ta profundă îți întunecă rațiunea Lisser... Nu ști oare că cine se înflăcărează pentru o idee, ca și atunci când iubești pe cineva, cu cât suferă pentru ele, cu atât mai mult le îndrăgește? De ce ți-ai ales atunci să urmezi acest drum... Mă uit la tine și nu văd decât doar o umbră a ceea ce ai fost. Ai uitat și să mănânci...