Era puțin trecut de miezul nopții și deși dormea Lisser purta o luptă crâncenă. Nu lupta doar cu boala cel țintuise acolo, în patul de care se înstrăinase de bună voie, lupta cu el însuși, o luptă sufletească pe care o considera nedreaptă și pe care conștiința îi spunea că o va pierde. El era doar cel care lăsase frâu liber trecutului să-i fure prezentul fără să opună prea multă rezistență cu toate că prevăzuse și lucrul acesta din timp.Și pentru ce? Pentru că trecutul i se părea mai glorios și mai dulce poate decât nesiguranța tainelor și perspectivelor viitorului? Nu, asta în nici un caz. Nu se temuse niciodată de ceea ce îi rezerva soarta. Toate piedicile care i-au fost aruncate parcă menite să-l oprească din drumul său spre glorie nu au făcut decât să-l călească. Îi făcea plăcere să izbutească prin forțe proprii motiv pentru care nu îi era în fire să ceară ajutorul nimănui nici atunci când se vedea copleșit, iar de cele mai multe ori Fortuna înduioșată de voința sa îl privea cu blândețe și îi surâdea. Învățase din fiecare greșeală, devenise mai puternic cu fiecare obstacol, și deși era tânăr desele necazuri ce se abătuseră în ultima vreme asupra sa îl făceau să-și simtă sufletul îmbătrânit. Uneori se întreba dacă nu cumva Dumnezeu se joacă cu el și existase o vreme în care s-ar fi luat la trântă fără să ezite chiar și cu forța divină. Pentru ce devenise Lisser doar o umbră, de ce se ascundea în spatele unui zâmbet pal când el se știa gol pe dinăuntru? De ce a trebuit să se chinuie așa? Care este acel secret care îi macină ființa și pe care este dispus să-l păstreze chiar cu riscul de a se stinge? Pentru a proteja pe cine sau ce făcea el acest sacrificiu? Toate aceste întrebări și le punea singur Hart îngrijorat din ce în ce mai tare de soarta amicului său. Se hotărî că o să meargă până în pânzele albe de va fi nevoie să afle adevărul și să-l știe bine! Dar cum? Știa că-i poate vorbi lui Lisser zadarnic dacă acesta nu va voi să îl audă, dealtfel poți încuraja cât vrei pe cel legat la ochi să privească prin cârpa cu care este legat că tot nu va vedea nimic. Trebuie mai întâi să i-o dai jos ca să poată zări ceva. Și cum putea Hart să facă acest lucru fără să-i înrăutățească starea deja gravă în care se afla. Răspunsul era chiar în mâinile sale...
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu