Povara...

  Sprijinit în cot de pervazul ferestrei, cu o față palidă și cu ochi somnoroși, citind dintr-o lucrare culeasă probabil de pe podea, privindu-l îngrijorat se afla Hart. Cu imaginea asta fu trezit Lisser în urma unui puternic junghi pe care îl simți atât în spate cât și în piept, pe jumătate încă adormit încerca acum să se ridice-n capul oaselor însă încercarea sa nu avu nici o izbândă atât din cauza durerii pe care o simțea în tot corpul cât și datorită lui Hart care lâsând cartea din mână se repezi spre patul său și îi zise cu un ton grav dar compătimitor:
  - Ce crezi că faci prietene?! Unde te pornești așa de grabă? Hai întinde-te în pat te rog, ești foarte slăbit și trebuie să te refaci. Ne-ai tras o sperietură pe cinste Lisser, ce-a fost în capul tău...? Dacă nu te-ar fi descoperit doamna Hoffen și domnul Goodman? Ce Dumnezeului căutai  la geam numai în șort și de când ai tu nevoie de somnifere ca să poti dormii?
  - Hart, te rog nu acum amice, simt că îmi pocnește capul ...!
  - Păi cum să nu simți dragă domnule că îți pocnește capul când doctorii au zis că ai sinuzită și pe deasupra te-ai pricopsit și cu o minunăție de pneumonie acută pentru a doua oară în mai puțin de un an! Lisser ce e cu tine nu te-am vazut niciodată în halul asta... Am înțeles de la domnul Goodman că în trecut ai refuzat tratamentul și ai fugit din spital spunându-i doar lui și ascunzând asta de doamna Hoffen. Lisser e mama ta de ce a trebuit să ascunzi asta de ea? Toți îți vrem binele așa că...
  - Te-am rugat nu acum Hart. Îți mulțumesc pentru griji dar ...  în problema asta nu cred că mă vei înțelege nici măcar tu... Cel puțin nu tu cel de acum.
  - Ce vrei să spui cu asta Lisser ? Delirezi de la febră probabil, altfel cum ai putea să faci o asemenea afirmație mai ales că mi-am dat cuvântul acum 2 zile că nu te voi judeca indiferent de ceea ce îmi vei povesti! Nu mă privi așa ciudat, atât timp ai zăcut inconștient! Hai spune-mi ce făceai în toiul nopții și pe o vreme ca asta la geam?
  - E un obicei pe care l-am dobândit în urmă cu exact un an. Așa m-am îmbolnăvit și prima oară... Îți voi povesti mai multe mâine când amândoi vom fi mai odihniți. Îți sunt extrem de recunoscător pentru grijile tale dar acum vreau să fiu lăsat singur... Te rog nu te supără pe mine!
  - Cum să mă supăr Lisser? Hai odihnește-te acum...